în lumea noastră cenușie,
un om ce sufletul și-a chinuit,
căci a crezut într-o iubire de hârtie.
La ochii mi-am pus ochelari de cal,
îndragostit,am tot crezut-n jurăminte,
mă-nbătam năuc cu apa din pocal,
credeam în tine, femeia mea cuminte.
Am fost atât de fericit, acolo sus pe val,
m-am transformat din cerșetor în rege,
romantic,un pic năuc... sentimental,
dar, ai plecat și sufletul se frânge.
O, nu am crezut că ai să poți să pleci,
ai jurat, pe ce-ai mai scump că mă iubești,
și ți-am jurat iubire, mai presus de legi,
doar eu, te-am-nvățat cum să zâmbeşti.
Nicicând n-fost privirea mea mai tristă,
când m-ai făcut din rege iar copilul străzi,
ai vrut să fii în viața mea doar o turistă,
căci scopul vieții tale e doar să-te relaxezi.
Dar te-am uitat și mai uitat și tu îndată,
îmi ești-n amintiri o umbră trecătoare ,
căci am suflet bun și-o inimă curată,
ce te-au iertat pe tine, ființă muritoare.
By Dan G
9 Feb 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu